Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Mareste imaginea. Cand suntem in suferinta si avem nevoie de ajutor, spunem de multe ori semenilor: "Daca poti, ajuta-ma!". Nu la fel trebuie sa facem si cand ii cerem lui Dumnezeu ajutorul. Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Marcu 9,24. Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! 'Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!' Mareste imaginea. Necredinta in atotputernicia lui Dumnezeu si increderea orgolioasa si inconstienta in suprematia omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse vointei omenesti. Este relevant strigătul tatălui copilului: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!" (Marcu 9, 24). Interesant este faptul că, pe de o parte, omul îşi mărturiseşte credinţa în Iisus, iar pe de alta, mărturiseşte necredinţa neamului său. În interiorul lui se dădea un război între credinţa lui şi necredinţa conaţionalilor. Ajută necredinţei mele! Tradus mai pe româneşte ar suna aşa: Cred, Doamne, că ce spui Tu este drept, că Tu poţi toate câte voieşti şi că nimic nu este la Tine cu neputinţă. Eu credeam că am credinţă, că felul în care eu credeam, până să Te găsesc, era bun. Numai că Tu mi-ai arătat că era, de fapt, necredinţă. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! ăM-am născut într-o familie adventistă. Asta însemna destul de multe, inclusiv sentimentul că propria tradiţie religioasă și credinţă reprezintă singurul adevăr. De asemenea, însemna că cea mai importantă misiune a mea era să-i ajut pe cei care gândeau diferit să înţeleagă cât de mult greșesc, eventual fără să QiYw.

cred doamne ajută necredinţei mele